În vacanţele de la facultate mergeam în tabere de instruire politico‑ideologică, unde, însă, erau concursuri de twist şi rock, de miss, campionate de fotbal, volei, şah, locuri unde dansau nişte băieţi de la UTC pe care îi chema, de pildă, Adrian Severin, unde Nicu Ceauşescu era în căutare de fete frumoase, unde junimea se acupla frenetic prin fâneţe, pe sub bănci sau prin copaci, dar unde era totuşi o tabără de instruire cu tovarăşii Bontaş & Boştină. Dimineaţa ascultam aţipiţi analizele cuvântărilor tovarăşului Ceauşescu, iar tot restul zilei era un desfrâu voios. Sigur, astăzi ne este uşor să spunem că totul a fost un bluff, o perioadă de dezgheţ controlat, curaj cu voie de la poliţie. Dar cum pot eu să uit că se traducea Heidegger în revista Amfiteatru, că‑n primii an de liceu ni se editau albume cu picturile mănăstirilor moldave, antologii de colinde religioase, proza lui Mircea Eliade şi traduceri din Dylan Thomas, Hölderlin, Faulkner, Claudel ş.a.m.d. că aveam festivaluri de rock şi folk, că piaţa gemea de Marlboro, Pall Mall, Dunhill şi Lucky Stryke, că‑i trimiteam cărţi poştale în deplină libertate lui Cornel Chiriac la „Europa Liberă“ cerandu‑i Creedence Clearwater Revival, sau că vedeam, tot liber, Zabriskje Point (cu muzica lui Pink Floyd) şi Woodstock‑ul la Culturalul american?
Şi cum să uit oare ziua din vara lui 1968 (aveam cincisprezece ani) când nişte vecini cu dare de mână m‑au dus cu maşina la Snagov, unde am văzut pentru prima oară sticla de Coca‑Cola de doi lei, îmbrobonată, aburită de gheaţă şi acompaniată de alune şi crenvurşti? Păi când a pocnit un crenvurşti şi am auzit şi „poc“‑ul capacului de la Coca‑Cola, apoi asta a fost „America“ pentru noi. M‑am transplantat brusc în bancul ăla superb cu tipul care spintecă un cauciuc în faţa Ambasadei Americii — era un teribil 4X4 gen Grand Cherokeeiar, în timp ce paznicii îl prind, omul îşi înfige nările în cauciuc şi exclamă‑n extaz: „Ce aer au ăştia, domnule!!!!“
Aşa că noi n‑am simţit sârma ghimpată! Dar asta nu înseamnă că povestea n‑a fost cu atât mai perversă. Pentru că, în locul „sfintei“ represiuni fizice din arealul Sighet‑Jilava‑Aiud‑Gherla‑Salcia‑Periprava & Co. s‑a instaurat nenorocita complicitate generală întru minciuna reciproc avantajoasă. Acea conspiraţie a supuşilor cu Puterea, o coabitare macerantă, dar esenţială pentru supravieţuire, care ne‑a putrezit irepresibil fiinţa, sufletul, reacţiile, aşteptările, opţiunile. Mocirla formulelor „Noi ne facem că vă sugrumăm, voi vă faceţi că vă opuneţi“, „Noi ne facem că muncim, ei se fac să ne plătesc.“, „Voi vă faceţi treaba voastră, noi treaba noastră.“ (Preda S., Antonovici V., 2016, ”Tot înainte! Amintiri din copilărie”, Editura Curtea Veche Publishing, București, p. 258-259)
