Nimeni nu‑și dorește în copilărie decât să fie cu mama și cu tata și să fie iubit. Totuși, din când în când, veneau de afară chestii mirobolante, și anume veneau portocale. Un frate al tatălui meu, eu sunt din Constanța, un frate al lui, cum spuneam, era navigator, și când se întorcea ne aducea portocale. Ne revenea — mulți fiind, că tatăl meu avea mulți frați, care la rândul lor aveau mulți copii — câte o portocală. Mi‑aduc aminte că m‑am trezit intr‑o dimineață, din visele cele mai neclare, cu o portocală lângă pernă. Dacă ar fi fost un mesaj de pe altă lume nu cred că aș fi fost mai uimită, era prima pe care o vedeam și am întrebat de unde este chestia asta și unchiul care încă nu plecase mi‑a spus că s‑a răsturnat un vapor cu portocale pe malul mării și instantaneu am avut — poți să îți imaginezi chestia asta? — un covor galben de portocale pe plaja de la Vadu. Asta este în general o plajă sumbră, o să o regăsești în pozele pe care le postez, care mă fascinează, o plajă plină de țipirig și colții‑babei, de tufișuri de plante specifice zonei și cuiburi de țânțari, cu nisip uscat și unde vâjâie mult vânt…Eu am văzut plaja aia plină de portocale. Și acum visez câteodată o plajă netedă, cu vaporul răsturnat și pe unchiul Mihai culegând portocale acolo. Asta era străinătatea, cea din vise, care nu intra în nicio contradicție cu cea din propagandă. Nu analizezi, nu ai spirit critic, le iei ca atare. (Preda S., Antonovici V., 2016, ”Tot înainte! Amintiri din copilărie”, Editura Curtea Veche Publishing, București, p. 34)
