Dincolo de marea istorie, căreia îi suntem toți captivi, există acele mici istorii ale fiecăruia dintre noi, există amintirile, nostalgiile, emoțiile, revoltele și devenirile. Am fost integrați unui sistem, iar unii dintre noi ne-am născut în plin comunism. Prin prezentul proiect propunem practic o recuperare a memoriei, a ideii de copilărie din comunismul românesc retrăită prin prisma amintirilor. Un colaj de gânduri, de aduceri aminte, de surâsuri și de temeri, de mândrii și lipsuri, de aroganțe și banalități la care unii dintre noi am luat parte în grotescul spectacol propagandistic. Pe unii ne-a afectat regimul comunist, pe alții mai puțin, unii dintre noi am auzit de duplicitatea limbajului, alții dimpotrivă, am fost feriți de părinți de speculațiile complicităților de tot felul. Toți însă – voluntar sau nu – am fost parte activă a mașinăriei propagandistice prin purtarea cravatei roșii și prin ritualul pionieriei. Am făcut gardă la drapel și am salutat cu mâna la bască. Voluntar sau nu, am fost toți mici rotițe în marea mașinărie propagandistică.
Există, cum spuneam, marea istorie, fluentă, paradigmatică, cea care marchează epoci și care este implacabilă la destine dar în același timp există și zecile de milioane de mici istorii, articulate și vii, pline de sevă și trăiri care compun cotidianul, viața. Fie că vorbim despre propagandă, despre manualele școlare, revistele „Arici Pogonici” sau „Cutezătorii”, despre taberele de la Costnești, munca patriotică sau magia derulării diafilmelor, despre jocurile din fața blocului și generația cu cheia de gât – lăsăm invitații proiectului să facă apel la propriile amintiri, la propria lor copilărie. Propunem prin urmare un decupaj tematic, un episod de recuperare a memoriei, o pagină de aduceri aminte, de retrăire a unor momente. Ne amintim despre obediență, mândrie, frustrare și seducție, despre lipsuri sau despre excese, despre locuri și spații dintr-o geografie mentală a copilăriei, despre romane, vise și evaziuni, despre plictiseli și aventuri.
Nu propunem o anchetă sociologică și nici un demers jurnalistic, ci mai degrabă o viziune istorică, antropologică asupra impactului pe care regimul comunist și în special propaganda sistemului l-a avut asupra copilăriei unora dintre noi. Rememorăm savori, culori și gusturi. Nu cuantificăm și nu facem sondaje, nu ne propunem să comparăm și nici să investigăm condițiile în care au trăit unii dintre cei intervievați, cauzele și efectele acțiunilor lor. Interesul nostru a fost centrat pe felul în care au perceput comunismul, pe cât conștientizau din adevărata față a sistemului, pe maniera în care au făcut parte integrantă din discursul regimului, pe amintirile care i-au marcat și pe repercusiunile pe care le-au avut dat fiind că porniseră la drum ca viitori „oameni noi”. Cele cîteva amintiri nu vor reda un întreg, o coerență a ideii de copilărie din comunism și nici nu ne propunem să dăm o conotație anume acestei „copilării” și să o supunem analizei în termeni de fericită sau nefericită. Prin aceste fragmente vom putea afla cât de banală, de magică, de tragică, de plăcută sau de umilitoare a fost copilăria unora dintre noi. Am fost toți diferiți, însă de trăit, am trăit acolo toți. Ne jucam cu aceleași jucării, admiram aceiași eroi, pedalam pe același tip de biciclete, mâncam aceeași înghețată și cântam aceleași cântece patriotice. Dar am trăit totul, diferit.
Odată cu trecerea timpului, oamenii dispar, detaliile se pierd, se estompează sau suntem tentați să le interpretăm într-o nouă grilă și cu derularea anilor prima generație de pionieri va putea fi identificată doar din notele de arhivă sau din fotografii. Ar fi păcat să nu știm cum a fost cu adevărat să fi copil în comunism chiar de la cei care și-au trăit copilăria atunci.