Am proiectat filmul la Arhivele Naționale ale României

Aseară am auzit la radio o melodie ”Să fim copii / Pentru înc-o zi. / În lumea lor / Fericiți vom fi”. Și filmul ”Tot înainte! Amintiri din copilărie” este despre fericirea din copilărie. Din acest motiv filmul nu se cheamă ”Amintiri din copilăria comunistă”: nu a existat o copilărie comunistă, poate au existat copilăriile din ”comunismele” românești, cum bine spunea antropologul Vintilă Mihăilescu într-o discuție despre proiectul nostru.

De aici ar trebui să pornim discuția. Cartea și filmul nu au pretenția de a generaliza, de a stabili un adevăr istoric. Meritul proiectului este că recuperează foarte multe amintiri din copilăriile celor 22 de participanți la proiect care au acceptat să depună mărturie la 26 de ani de la căderea comunismului. Sunt 22 de povești atât de diferite, dar cu atât de multe lucruri în comun. La premiera filmului, cineva se mira cum de am avut curajul să putem tăia din interviuri și să lăsăm doar câteva replici fiecărui intervievat. Am putut pentru că toate poveștile au avut un fir roșu: copilăria – șoimi, pionier, uteciști, rock, banane, portocale, fericire.

Tot ieri, m-a contactat domnul Victor Gaidamut, un personaj din filmul meu și al Claudiei Dobre despre deportările din Bărăgan. Acesta mi-a mărturisit că filmul l-a emoționat, chiar dacă epoca a fost una groaznică, în film a văzut o parte din viața sa. Mi-a mărturisit că cu ajutorul acestui film face efortul de a prelua din acea perioadă ceea ce îi poate fi de folos acum, la 80 de ani. Și m-a întrebat dacă acest film nu va trezi nostalgii…. i-am răspuns că SIGUR va stârni nostalgii, dar nu nostalgii după acea perioadă, ci nostalgii după vremea în care mulți erau copii. I-am spus că prin acest proiect am văzut că tinerii de atunci se bucurau de lucruri mici. Dânsul m-a contrazis și m-a asigurat că bucuriile copiilor de atunci nu erau deloc mici. Dl. Gaidamut, chiar dacă și-a trăit primii ani în deportare cu părinții, a trăit sincer și implicat în evenimentele cotidiene. Târziu a realizat că parcursul dânsului a fost mutilat de acel regim.

Vă spuneam că bucuriile erau provocate de lucruri mici. Dar bucuriile erau enorme. O să vedeți în film cât de mult s-a bucurat doamna Jela când a văzut pentru prima dată o portocală, cât de mult s-a bucurat Paul Cezar-Bădescu în momentul în care colega de grădiniță a împărțit guma de mestecat cu dânsul.

Pe mulți dintre participanții la proiect i-am întrebat cum vedeau ei lumea de DINCOLO, din capitalism, cum și-o imaginau. Dacă aș putea parafraza, când ești copil nu te gândești la locuri de muncă, democrație sau drepturi cetățenești. Cred că mulți se visau în străinătate ținând într-o mână o sticlă de Coca-Cola și în cealaltă o portocală sau o banană, îmbrăcați în blugi și ascultând muzică străină.

Trebuie să menționăm că în acest proiect toată lumea a lucrat în mod voluntar.

Vrem să le mulțumim celor care au făcut posibilă apariția cărții și anume: domnului Ovidiu-Ioan Dumitru (Președintele Fundației OVI), prietenilor Nick Burchel și Adrian Oprea, d-lui deputat Daniel Gheorghe, și doamnei deputat Prof. Univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, care au crezut în proiectul nostru și fără de care apariția acestei cărți nu ar fi fost posibilă.

Acest articol a fost publicat în Despre proiect. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *